† LAURENŢIU,
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să ajungem în prima zi a unui nou an. O sărbătoare întreită care face parte din sărbătorile Crăciunului unite cu cele ale Bobotezei, sărbătoare care constituie pentru noi momentul în care ne încărcăm de forţă spirituală, de binecuvântare dumnezeiască, făcând socoteala celor întâmplate în anul care a trecut, dar, mai ales, înălţând spre Dumnezeu speranţa noastră puternică şi încrederea că Dumnezeu va privi spre poporul Său, chiar dacă el este uneori neputincios şi chiar nemulţumitor. Aş vrea să vă spun în câteva cuvinte despre importanţa întreită a acestei sărbători şi voi începe întâi cu importanţa teologică, cu praznicul împărătesc pe care noi îl sărbătorim astăzi, şi anume Tăierea-împrejur. Sunt trei mari evenimente unite între ele, deşi au şi elemente care le separă. Primele două, Naşterea Domnului şi Tăierea-împrejur, sunt legate şi cronologic, fiindcă ele urmează una după alta, la opt zile. Dar Botezul Domnului este la o distanţă de 30 de ani, deşi noi îl săvârşim la câteva zile după Tăierea-împrejur.
Legătura între aceste sărbători, pe care o urmăreşte Biserica, este cea teologică. Într-adevăr, avem de a face cu o cronologie teologică. Dacă S-a întrupat, născându-Se din Fecioara Maria Fiul lui Dumnezeu, Pruncul acesta, Care era şi Dumnezeu, şi Om, S-a implicat total în rânduiala pe care Dumnezeu a lăsat-o în poporul ales, Şi-a asumat lucrări de care El nu avea nevoie pentru că era Dumnezeu desăvârşit, dar, luând trupul tuturor oamenilor, a acceptat să primească semnul acesta al circumciziunii, al apartenenţei la poporul ales, lăsat prin Legea lui Moise. Tăierea împrejur era un act dureros care, de fapt, prefigura jertfa pe care El o va primi de bunăvoie, jertfa pe Cruce.
Iată de ce a rânduit Dumnezeu cele trei sărbători de astăzi: Tăierea-împrejur, Sf. Vasile, ca model deplin de împlinire a voii lui Dumnezeu pe calea desăvârşirii, dar, în acelaşi timp, şi începutul unui nou an calendaristic. Anul Nou nu este neapărat o sărbătoare bisericească, dar fiecare dintre noi, trăind în viaţa aceasta socială şi parcurgând un interval de timp, punem acest interval în concordanţă cu anumite evenimente astronomice. Dumnezeu i-a lăsat omului posibilitatea să vadă ordinea cerească, să o măsoare, s-o transpună într-un tabel matematic şi de la tabelul matematic să ajungem şi la ceasul acesta, la ceasul pe care-l purtăm toţi şi care este cel mai mare duşman al nostru, dar este şi cel mai sincer. El ne măsoară trecerea noastră prin timp. Noi spunem a mai trecut un an, dar de fapt noi am mai trecut printr-un interval de timp pe care l-am numărat şi care constituie trecerea soarelui de la meridianul 0. Deci pământul ocoleşte soarele într-o mişcare completă în timpul a 365 de zile. A făcut omul tot felul de calcule. Unele nu i-au reuşit, de aceea iată că lumea se împarte astfel în două în ce priveşte calculul calendaristic.
Abonează-te pentru a citi mai departe articolul.