Care creștin ortodox nu și-ar fi dorit – și în acest an – să străbată Postul Paștelui cu liniște, înfrânare, rugăciune și gândul ațintit spre Învierea Domnului Iisus Hristos? Iată că avem în schimb parte de un război cum- plit, desfășurat chiar la granițele României. Războiul ne-a ocupat mental și psihologic ultima lună. Pentru a regăsi pacea (lăuntrică sau internațională) avem nevoie de bună înțelegere. Nu trebuie să ne lăsăm dezbinați și între noi, ca români, dar pentru asta se cuvine să analizăm corect ce se întâmplă. Reamintesc câteva principii consfințite biblic, patristic și în viața spirituală a Bisericii drept-măritoare: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”: creștinul, adică urmașul lui Hristos, Domnul Păcii, nu caută conflictul, agresiunea, violența, răzbunarea și, cu atât mai puțin, răpirea vieții aproapelui său, pe care are, dimpotrivă, datoria de a-l iubi (ca pe sine însuși), de a-l ajuta la nevoie și de a-l primi fratern, dacă nu are adă- post și hrană. Apoi: singurul război just e acela prin care, poate cu prețul vieții tale, îți aperi țara, poporul, familia, prietenii și, implicit, patrimoniul moștenit, cultura, identitatea, viitorul. Orice participare sau „binecuvântare” a unui război contra altor neamuri, cu atât mai mult ortodoxe și chiar înrudite etnic (așa cum sunt rușii și ucrainenii), nu este nici justă, nici justificabilă, indiferent de pretextul invocat. Până și călugării din Sf. Munte Athos sau cei de la mânăstirea Sfânta Ecaterina, din Sinai, și-au apărat odi- nioară, cu arma în mână, obștile întărite, atunci când s-au văzut atacați de pirați turci sau fanatici islamiști. Era, de asemenea, firesc să-i vedem pe ierarhii trecutului româ- nesc alături de voievozii care apărau neatârnarea țării în fața imperiului otoman, învingător al celui bizantin.
Nu vom găsi însă nicăieri, în doctrina ortodoxă, în tradiția patristică sau în viețile sfinților vreun argument în favoarea invadării altora, fie ei creștini sau de altă religie. În sfârșit, ceea ce vedem acum în Ucraina însângerată – unde 10 milioane de oameni nu mai au casă, orașele sunt distruse și civilii sunt asasinați fără vină, incluzând ucide- rea pruncilor – nu este doar rezultatul unor decizii politice nefaste, luate la Kremlin, ci și reflexul unei erezii – cea a filetismului.