6.3 C
Sibiu
vineri, aprilie 19, 2024

Corul Bisericii din Râșnov la Sighișoara

Cântați-i Lui cântare nouă, cântați-i frumos, cu...

Întâietatea femeii

Foarte mulți cred că, întâietatea care se...

Paștile, credința și știința

Din primele secole, creștinii nu s-au înțeles...

Mitropolia Basarabiei și viitorul său european

ArticoleMitropolia Basarabiei și viitorul său european

La reuniunea Sfântului Sinod al BOR din 29 februarie 2024 s-a reafirmat faptul ”că toți clericii ortodocși români și păstoriții lor din Republica Moldova care revin în Mitropolia Basarabiei sunt clerici canonici și credincioși binecuvântați, iar orice sancțiune disciplinară îndreptată împotriva lor pe motivul apartenenței lor la Biserica Ortodoxă Română este considerată nulă și neavenită, potrivit hotărârii sinodale nr. 8090 din 19 decembrie 1992.” E o decizie importantă, pentru că dovedește implicarea efectivă a BOR în consolidarea Mitropoliei Basarabiei. După căderea URSS, această structură canonică de perfectă legitimitate națională a fost reactivată sub o formă incipientă, inevitabil modestă. Rusificarea produsă după 1812 odată cu înființarea unei structuri bisericești moldovene, sub jurisdicția ”imperială” a Moscovei,  a lăsat urme adânci, pe care propaganda post-sovietică le-a menținut artificial.

Însă istoria nu bate pasul pe loc. Vechea elită politică și intelectuală din Republica Moldova a crescut cu ideea că Ortodoxia locală va fi mereu afiliată Moscovei, fiind convinsă că reînființata Mitropolie a Basarabiei va rămâne marginală și, prin urmare, aproape invizibilă. Nu ne miră că guvernul moldovean a recunoscut Mitropolia Basarabiei abia în 1999, sub impulsul unei hotârâri a CEDO. În vreme ce Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove avea 90% dintre parohii și cuprindea șase eparhii sufragane, Mitropololia românească număra restul de câteva zeci. Lucrurile au început să evolueze în altă direcție pe măsura ce foștii comuniști din Republica Moldova și partidele de stânga filoruse au fost înlocuite de forțe politice democratice și pro-europene. Chiar dacă cele trei partide din fosta Alianță pentru Integrarea Europeană s-au compromis prin scandaluri de corupție, ideea destinului european al Republicii Moldova a cucerit treptat noi segmente din electoratul de peste Prut, mai ales după ce d-na Maia Sandu a fost aleasă ca Președintă.

Un context și mai favorabil trezirii la realitate, în respectul adevăratului interes de durată al cetățenilor din Republica Moldova, s-a creat, paradoxal, odată cu declanșarea invaziei rusești asupra Ucrainei. Pe acest fond, Chișinăul a fost ajutat cu bani și energie atât de România, cât și de Uniunea Europeană, care i-a permis începerea negocierilor de aderare, alături de Ucraina. Evident, Găgăuzia turcofonă și rusofilă, ca și enclava separatistă Transnistria, pe care nici măcar Federația Rusă n-o recunoaște, continuă să complice situația internă, prin diversiuni menite să saboteze apropierea țării de UE. Totuși, lumea vede că ”patronajul” Rusiei nu aduce nimic, în afară de represiune, șantaj economic și amenințare cu ocupația. Până și mitropolitul Vladimir a constatat vitregia faimoasei ”tutele” într-o scrisoare critică, adresată de curând Patriarhului Chiril!

În circumstanțe profund tensionate de război – căci doar rezistența militară a Ucrainei ferește Republica Moldova de revenirea Rusiei până la Gurile Dunării (și în Transnistria care se victimizează retoric, plângându-se de un fantasmagoric ”genocid”) – numeroase parohii ortodoxe au cerut să intre în componența Mitropoliei Basarabiei. Procesul avansează într-un ritm care se va accelera, iar preoții care, împreună cu credincioșii lor, se alătură Patriarhiei Române sunt asigurați, inclusiv prin pomenita decizie recentă a Sfântului Sinod, că se vor bucura de sprijin logistic și moral, în deplină canonicitate.

Firește că trebuie să acționăm cu tact diplomatic și realism, evitând gesturile precipitate, pentru a pilota inteligent actuala mișcare de regăsire bisericească a fraților de pe cele două maluri ale Prutului. Statul Român a reușit să elibereze Republica Moldova din dependența enegetică față de Federația Rusă, bănci și companii românești continuă să se instaleze acolo, iar Bucureștiul are vocația de a asista, pe plan politic și tehnic, drumul statului vecin până la completa sa integrare în Uniunea Europeană (tot așa cum Polonia va fi ”sponsorul” parcursului similar al Ucrainei). Vom străbate împreună un drum dificil, presărat cu obstacole de toate felurile, însă roadele acestor eforturi se profilează deja la orizontul celor mai curate speranțe de viață liberă.

Teodor Baconschi

Check out our other content

Check out other tags:

Most Popular Articles